Reconstituiri vagi; stradă prăfoasă
de mahala orientală, ora şase,
obosit de dărnicia prietenului care turnase
vinul peste pahare, pe masă.
Geam de pâclă, un patefon încrezut
începea, pentru a patra oară o canţonetă.
Stradă, stradă blestemată, a ivit o siluetă,
și ochii tăi m-au fărâmat şi m-au durut
mirosul sâmburelui crud,
de sărutare şi oftat, mă încape.
Vezi? Versul e mic şi e ud
de lacrimi, tentaţii şi ape.
Prietenul acela, patefonul cârciumarului,
poşirca cea de toate zilele sunt fără folos.
Voi strivi miezul zarzării, buzele paharului,
în cinstea prafului şi a vedeniei.
ce frumos m-ai zvârlit, ce frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează