Ningea bogat, ningea duios
cu fulgi maşcați ca nalba,
pe când trăiam un vis frumos
la Iulia Alba.
Un vis reunitor de neam
ca din mărgele salba,
ah, eu pe-un vis mă răstigneam
la Iulia Alba.
Mergeam tăcut, cu pasul blând
prin dimineața, dalba,
prima-n zăpezi urme lăsând
la Iulia Alba.
2 decembrie 1990, Alba-Iulia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează