O lacrimă
Desprinsă dintre genele unei plăpînde amintiri
Ce stă ascunsă-n fundul unui suflet
Căzu
Pe albul unei fragede petale…
O rază de-te peste ea
Şi-i zise:
- Simt din căldura ta că nu eşti bob de rouă…
De unde vii şi ce eşti?
În vreme ce se destrăma în pulbere de soare,
Răspunse lacrima:
- Eu sunt un strop de suflet
Şi sunt
Ca picurii izvoarelor fierbinţi:
Vin totdeauna din adîncuri - mari!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează