Scrisoare din Basarabia - Grigore Vieru

Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
eu ştiu că te-am rănit spunând
că mi-ai luat şi grai şi pită
și-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
pe mine, frate, cum să-ţi spun,
pe mine m-au minţit la şcoală
că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
ce tare, Doamne,-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfârşită
mă rog iubitului Isus
să-mi ierte vorba rătăcită
ce despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vă scriu,
dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflând că frate-mi eşti,
odată scăpai o lacrimă-n priviri
ce-a fost pe loc şi arestată
și dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,
din drobul mut al lacrimei
ocnașii scot şi astăzi sare
și nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,
dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
mi-e dor de voi şi vă sărut.