În limba ta
ți-e dor de mamă
și vinul e mai vin,
și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
poți râde singur,
și doar în limba ta
te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
nici plânge și nici râde,
când nu poți mângâia
și nici cânta,
cu-al tău pământ,
cu cerul tău în față
tu taci atuncea
tot în limba ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează