...Să socotesc în ore sau în zile
Tot timpu-n care searbăd am trăit -
Pân’ te-am găsit, sau regăsit, iubire,
Ar fi un chin adânc și nesfârșit.
M-au nins a-iernii aspre neguri, triste,
Un ger cumplit în piept mi-a adăstat...
Deci, mă întreb, cum poate să reziste,
Iubirea ta-ntr-un suflet înghetat?
Cu zâmbetul tău cald, primăvăratic -
Tu, cea dintâi trecuta-ntre iubiri -
Azi nu mai pot să fiu un ușuratic
Căci îmi alungi tot frigul din priviri.
Ascult cum ploaia plânge-n înserare
Și muguri plini de must cum se desfac,
Și simt, așa, o dulce desfătare -
De parc-aș fi un mugur de copac.
Cam desuet, trăiesc ca-ntr-o poveste...
Și-un nou imbold mă-ndeamnă să fiu viu -
Între ce-a fost, va fi - și viul „este”
Doar în prezent trăiesc și vreau să fiu.
Căci primăvara-mi râde în privire
- Un anotimp uitat mi-ai readus -
Bine-ai venit, târzia mea iubire
Ramâi aici, tu, dorul meu nespus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează