Cu cât prezentul - Eusebiu Camilar

Cu cât prezentul urcă spre viitor, șuvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!

Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!

Ades mi-aud în vine, de cine știe când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:

Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...

Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pãtrunde bine tâlcul acestor succesiuni:

Alãturi de furnică și munte colosal,
Ești parte din solemnul poem universal!

Prin inimã, regretul să-ți treacă mai ușor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...