Powered By Blogger

29 apr. 2019

Deșteaptă-te române - Andrei Mureșanu




















Într-o zi de 29 iulie 1848 în parcul Zăvoi din Râmnicu-Vâlcea în fața  unei numeroase asistențe, după ce s-a citit noua Constituție, un grup de tineri avându-l in frunte pe Anton Pann a intonat pentru prima oara imnul Revoluției pașoptiste "Deșteaptă-te române" pe versurile lui Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann.

Poemul „Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iulie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). 


Textul original a fost publicat în numărul 25 al rivistei Foaie pentru minte, inimă și literatură. Această revistă era tipărită în alfabet chirilic.



Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

în care te-adânciră barbarii de tirani

acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,

la care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.


Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume

că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

triumfător în lupte, un nume de Traian!


Înalță-ți lata frunte și cată-n giur de tine,

cum stau ca brazi în munte voinicii sute de mii;

un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!


Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

româna națiune, ai voștri strănepoți,

cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

"Viață-n libertate ori moarte" strigă toți.


Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!


O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,

și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,

în astfel de pericul s-ar face vânzători!


De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

când patria sau mama, cu inima duioasă,

va cere ca să trecem prin sabie și foc!


N-ajunge iataganul barbarei semilune,

a cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!


N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,

al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;

acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,

să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!


Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

prin intrigă și silă, viclene uneltiri!


Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,

deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost'pământ!





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează