Prin ale toamnei văi prelungi,
cu tine am umblat odată.
Ciorchinul lunii sta să cadă
și nu mai pot uita de-atunci.
Oare-o fi fost pe-aproape via
de m-ameţeam atât de rău?
Sau era numai gustul tău
care-mi statornicea beţia?
Atâta ştiu: că aş fi mers
cu tine, viaţa mea întreagă,
și frunzele fără de vlagă
mi-ar fi părut atât de verzi!
(Din volumul “Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei”,
Editura Albatros, 1961)
Editura Albatros, 1961)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează