Iarba oarecare - Adrian Păunescu

Nu știu de ce visez o toamnă
De o bolnavă frumusețe
Care la moarte ne condamnă
Prin tir de mere pădurețe.

Să cadă ploaia pe jăratec
S-avem cojoace mari în spate
Și-apoi să ne iubim sâlbatec
Și împotriva lumii toate.

Să nu mai sune telefoane
Cu-atâtea bârfe ordinare
Să-ncepem seara ca persoane
Și-n zori de zi s-ajungem fiare.

Să-ți spun prin urlet adevărul
Să-ți simt căldura până-n unghii
Și să-ți desfac pe pietre părul
Unde-mi însângerez genunchii.

Desfrâu de pere pădurețe
Și zmeură s-avem pe gură
Și doar instinctul să ne-nvețe
Cum să ne-ntoarcem în natură.

Și-n primăvara viitoare
Topiți în scoarța pământească,
Sub chip de iarbă oarecare,
Să vină mieii să ne pască.