La San Marco în piaţă,
dulce curge-n carnaval,
ca un vis, a noastră viaţă
lin şopteşte-al mării val.
- Vino, vino, gondoliere,
ia-ne, du-ne-ncet-încet,
sub a lunii scâteiere...
cântă, scumpul meu poet!
Doarme-albastr-Adriatică;
dorul tău îmi vei cânta...
nu te teme de nimică...
ești al meu şi sunt a ta!
Doarme-acum şi crudu-mi gâde
în palatu-i aurit;
de gelosul meu poţi râde,
de demult l-am adormit,
- Pentr-un zâmbet, o privire
de la tine, scump odor,
partea-mi dau de nemurire,
dau chiar patrie, onor!
Vezi tu luna de pe ceruri
cum străluce mângâios,
învelind tot în misteruri?
Pentru mine-i de prisos.
Tu eşti singura-mi lumină,
luna mea d-acum tu eşti.
Dogaresa mea divină!
Spune-mi, spune: mă iubeşti?
- Te iubesc ca o nebună;
fă cu mine orice vrei;
dacă-s pentru tine lună,
tu eşti soare-n ochii mei!
Dă-mi căldura ta suavă,
de-al ei foc să mă topesc...
sunt a ta fidelă sclavă;
te iubesc! Da, te iubesc!
Înainte, gondoliere
du-ne, du-ne-ncet-încet!
Sub a lunii scânteiere,
cântă, scumpul meu poet!
- În Veneţia duioasă,
dulce-i viaţa-n carnaval!
Pentr-o inim-amoroasă,
cântă, râde-al mării val!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează