În schitul vechi e noaptea-n toi,
Închis e ruginitul ivăr.
Îl străjuiesc arhangheli doi,
Cu scut, cu suliţi şi cu chivăr.
A-ncremenit seninul zbor
De repezi clipe viitoare.
Lipiţi de zidurile lor,
Dorm sfinţii veșteji, în picioare.
Nu se aude niciun pas,
Nicio foşnire nu cutează.
Trudită, pe iconostas,
Doar Maica Domnului veghează.
Pe braţe cu cerescul Domn,
Toropitorul ceas o-nvinge.
Fiindcă-i târziu şi-i este somn,
Ea suflă-n candelă şi-o stinge.
(Din volumul Pomul Vieţii)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează