La moara mea vin sacii plini
de întuneric şi de slavă;
şi moara-i macină lumini,
şi ora-i limpede şi gravă...
Şi cerne sita! Ritmic cern,
muşcând din clipe-n lunga trântă,
grăunţii timpului etern
şi moara-i macină
şi cântă!
Nu te opri! Îţi dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moară,
numai să-mi laşi
din anii mei
cât peste veacuri să răsară...
de întuneric şi de slavă;
şi moara-i macină lumini,
şi ora-i limpede şi gravă...
Şi cerne sita! Ritmic cern,
muşcând din clipe-n lunga trântă,
grăunţii timpului etern
şi moara-i macină
şi cântă!
Nu te opri! Îţi dau să-mi bei
văzduhul sufletului, moară,
numai să-mi laşi
din anii mei
cât peste veacuri să răsară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează