Aceasta-i vina mea: că n-am lăsat,
cu gând ascuns, feciori în preajma porţii.
Şi-acum, când prima dată un bărbat
mă strânge-n braţe, sunt sortită morţii...
Dar flăcările creşte-vor mereu,
crește-va mult şi strania orgie.
Și în curând, flămând, iubitul meu,
întâiul meu iubit, fără să ştie,
Mă va cuprinde-atât de mult în el
încât nu va putea să mai despartă
de trupul lui pe-al meu - şi-n alb inel
mă va iubi fum zvelt şi ceaţă moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează