Ce sfat poți să-mi mai dai, îngere blând?
Privesc tot în pământ, tot în pământ,
de parc-aș căuta anume-un loc
ferit de spaime. Nu-l găsesc deloc.
Izvoarele-mi par veșnic tremurate,
roua-ncovoie ierburile-nalte,
în drumul meu îngust către-o fântână
găleata-mi cade fără rost din mână...
cum să m-ajuți când nu știu ce să-ți cer?
Și dimineți și după-amiezi și seri
se duc, iar căteodată nici nu sunt.
Ce sfat poți să-mi mai dai, îngere blând?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează