Copile, cât de fericit ești tu, când pe țarână
o dimineață-ntreagă mi te joci c-o frântă
ramură în mână.
zâmbesc privind la jocul tău cu mica, frânta
ramură în mână.
sunt prins de treburile mele
și ore-ntregi socot la cifre grele.
poate că-mi vei zvârli cate-o privire
și-un gând citit pe față :
« ce joc neghiob să-ți prăpădești cu el o dimineață »
copile,-am dat uitării arta de a mă pierde-n gol
cu bețe și cu turte de nămol.
eu caut scumpe jucării topind
un bulgăr de-aur și argint.
cu orice-ți cade-n mâini, pe-ne-alesele
îți făurești atâtea jocuri vesele.
îmi irosesc și timpul și puterea
cu lucruri ce nicicând n-am să le-ating.
în șubreda mea luntre mă tot zbat pe loc
râvnind să trec Marea Dorinței
mereu uitând că joc și eu un joc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează