M-am cunoscut atunci cu fata aia...
stăteam alături în autobuz,călătorind spre C.A.P. Cârjoaia
anume la cules de cucuruz.
Era tulburătoare și în ton:
pe cap purta o testemea cochetă,
avea-n picioare doi bocanci maron
și o pestelcă peste salopetă.
Tot drumul ne-am întreținut, vorbind
ce relaxant e să purcezi la țară
ca să-ți aduci aportul, opintind
la noua revoluție agrară.
Cum am ajuns, am și zbughito-n lan
și eu și ea și... pune-te pe treabă,
și-am nădușit cu-așa de mult elan
că ne-a stuchit admirativ o babă.
Veni apoi și pauza de masă,
cam pe la ora unu făr-un sfert
și noi am consumat ce-aveam de-acasă
plus niște pufarine la desert.
Apoi, nerisipind nici o minută,
ne-am apucat, uitând de surmenaj,
să strângem cucuruzu-n saci de iută
iar sacii să-i urcăm în atelaj.
Le-am spus să stăm și noaptea, că-i răcoare,
și-mpinși de un elan nestăvilit
să strângem cucuruz la felinare,
dar ei au spus: bă, tu te-ai cam dilit!
Târziu, spre seară, ni s-au adresat
vii mulțumiri și-aprecieri verbale
de către un tovarăș crăcănat
reprezintând organele locale.
Ba, cică dumnealui ținea morțiș
să-i tragem un chiolhan cu vin și toasturi,
dar eu nu știu, eram într-un tufiș
și tocmai mă-ncheiam discret la nasturi.
Pe fată doar, din toată hărmălaia,
o auzeam zicând s-o mai invite,
deoarece știuleții de Cârjoaia
i-au provocat plăceri nebănuite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează