Ca tânărul spartan ascund sub haină
vulpea furată-a timpului ce trece.
Dacă mă muşcă tac şi-ndur în taină
fără să tulbur lumea ce petrece.
Glumesc nepăsător şi râd cu hohot
în timp ce ea îşi vâră colţii-n mine,
simt sângele ţâşnind cu mare clocot
dar mă prefac că-s vesel şi mi-e bine.
Şi mă voi mai preface-n continuare
chiar de mi-ar fi durerile-nzecite,
prea mare-i furtul ca să ţip că doare…
așa dor visurile împlinite…
Ca tânărul spartan ascund în mine
o vulpe... care atâta timp cât tace
și muşcă-adânc din carnea mea, e bine…
ce-am să mă fac când va porni să latre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează