cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
privindu-l lung, aduce-n el nestinsul
din depărtate vremuri luminând.
Împestriţat cu crini şi lămâiţă,
cu albăstrele şi cu maci duioşi,
vii, flori de liliac sau romaniţă
te fac să te apleci, să le miroşi.
Pus în perete, lângă pat, în casă,
te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
îi simţi răcoarea dulce de mătasă,
și parcă vântu-l simţi cum te adie.
Lucrat adânc din lână şi culoare,
cu-nseninări şi arbori fel de fel,
odihna lui te-mbie la visare
și la un somn pe pajiştea din el.
Iar când în seară luna cu lumină
lovește-n el, cu razele pieziş,
un greier sare, crede că-i grădină
și cântă de acolo pe furiş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează