Pierzând elanul şi blocând şoseaua
priveam la greva unui biciclist.
Pe şanţ o doamnă-i împletea flaneaua
îngăduindu-mi calmă să asist.
Ne-au ocolit coletării urgente
ce din viteză se-nvârtiră-n cerc.
Vuiau armate de eşapamente
și-abia târziu simţisem că alerg.
Mi-au spus din mers că s-a zvârlit o miză
pe care nici cu gândul n-o întreci.
Se alerga spre unica repriză,
ultima şansă, Marele lor meci!
Un exaltat îmi sărută piciorul
câțiva copii l-au pipăit discret
deci eu eram atuncea jucătorul
căci numai eu n-am căpătat bilet!
dar în tribune! Ce era-n tribune!
Principi din secolul antecedent,
știuci afumate, cratiţe minune,
și mic, din când în când un repetent.
La o secundă năvăli-n peluză
o delegaţie, poate chiar zeci,
să-şi recunoască pruncul o lehuză
și să înceapă nesfârşitul meci.
Bătu un clopot. Stăpânind balonul
domnea în soare un păianjen viu.
În jurul meu se retrăgea gazonul
căci pe hectare-ntregi era pustiu.
La centru coborî stârpindu-mi harul
o şoaptă grea de stadion obez.
O poartă-şi omorâse lent portarul
și m-aştepta absentă să şutez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează