Se vede sărman, ocolit cu dispreț
și fruntea și-o-nclină - în ciudă?
Dar noi ne mândrim și-o-nălțăm mai măreț,
și-aceasta doar numai în ciudă!
În ciudă și numai în ciudă,
în ciuda atâtor mizerii ce sânt,
nimic nu e rangul decât un cuvânt,
și omul e aur - în ciudă!
Cu pâine și sare, cu coji de mălai
trăim anevoie - în ciudă!
Nebuni și mișei se răsfață ca-n rai,
dar om este omul - în ciudă!
În ciudă și numai în ciudă,
în ciuda averii și-a tuturor chiar,
tot omul cel vrednic e mărgăritar,
oricât de sărac e - în ciudă!
Vedeți voi pe-acela, el cică-i boier,
și țanțos ce umblă - în ciudă!
Asculte-l toți proștii și-nalțe-l la cer,
el tot e-un netrebnic - în ciudă!
În ciudă și numai în ciudă,
în ciuda podoabei ce-o poartă la piept,
un om fără zgardă, un om înțelept
se uită și râde - în ciudă!
Un rege îl poate-ncărca din prisos
cu nume și-onoruri - în ciudă!
Dar vrednic să facă din om ticălos
nu poate nici dânsul - în ciudă!
În ciudă și numai în ciudă!
Oricât e de sus și oricât de semeț,
nimic nu-i mai sfânt, și nimic mai de preț
ca mintea și cinstea - în ciudă!
De-aceea rugați-vă Domnului sfânt,
să lupte tot omul - în ciudă!
Ca mintea și cinstea să aibă cuvânt
pe lumea aceasta - în ciudă!
În ciudă și numai în ciudă,
veni-va ea vremea înscrisă pe steag.
Când om către om să-și întindă cu drag
o mână de frate - în ciudă!
(Traducere de Șt. O. Iosif)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează