tatălui meu
Pământul din spatele casei să-l daţi
fratelui vostru mai mare - spuse tatăl când
depărtarea căzu peste cei care îl priveau fără să
înţeleagă.
(Iar până să înţeleagă ei ceva, animalele câmpului
smulgeau tăcute o iarbă strălucitoare
crescută peste cuvintele tatălui.)
Pământul acesta l-aţi cucerit cu sânge,
spuse generalul căzând de pe cal în faţa soldaţilor care
îl priveau fără să înţeleagă.
Iar până să înţeleagă ei
(una, două, trei, patru…), până să înţeleagă ei ceva,
douăzeci-şi-două de salve de tun în onoarea generalului
căzură peste ei ca pepenii rostogoliţi din pod,
toamna, pe întuneric.
După o vreme a rămas doar calul,
care ani mai târziu câştiga marele premiu
alergând pe un mare hipodrom.
Iar generalul îşi împărţise demult pământul din
spatele
casei celor care îi priveau şi acum monumentul
neînţelegând, neînţelegând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează