Sunt suflet în sufletul neamului meu
și-i cânt bucuria şi-amarul -
în ranele tale durutul sunt eu,
și-otrava deodată cu tine o beu
când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
unindu-ne steagul şi larul,
și-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
acolo-mi voi duce altarul.
Sunt inimă-n inima neamului meu
și-i cânt şi iubirea, şi ura -
tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
voința mi-e una, că-i una mereu
în toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
și-nchide-mi cu fulgerul gura!
Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
de-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
și secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
eterna ursitelor carte,
din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
de-a pururi, nerupta sa parte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează