şi gărgăunii şi rufele murdare poţi s-atârni
pe sforile-nserării în briza somnoroasă
ce-nşurubează-n plăpumi duios casapii cârni.
Bărci de uscat (dughene) vin prost (ce nu există)
piper ateu (tămâie) zei de comerţ (vopsiţi)
prieteni strânși ca banul sărac într-o batistă
de un potop prielnic în portul dinspre sciţi.
Arcă democrată cu şpiţ obligatoriu
în care se proclamă oricine vrea catarg
cu-orchestra arvunită din timp la sanatoriu
de tebeciştii tineri care tuşesc în larg,
Bișnițari flegmatici în pântecul trăsurii
atât de scumpă totuşi care-i răstoarnă-n şanţ
cu berea care-apune gălbui pe cerul gurii
cu turn sclipind la vamă cu aere de neamţ
Grecii care-acuma sunt turci în salopete
cu templul care-acuma e-o fabrică de spirt
cu fete care-acuma de mult nu mai sunt fete
cu portocali în floare care miros a birt
Leii care iată sunt exilaţi pe mare
cu circul care iată scâncește din adânc
cu fier petrol slănină măcel plictis splendoare
cu mine care iată nici nu mai pot să plâng.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează