Până-a-mi fi dat a merge să-nvăț
hărțile fuseseră colorate.Când m-am rugat și-am stăruit
regii mi-au spus că n-a mai
rămas de explorat nimic.
Totuși eu pornit-am la drum, dar
oriîncotro m-am îndreptat
m-am izbit de istorici, purtând
coroane mortuare și brâie
de dinți falși; iar în
pustiuri dam de pietre de hotar și de turiști.
Până și peșterile aveau mucuri
de lumânări, inscripții mâzgălite-n beznă
la iuțeală. N-am putut
sosi la timp niciodată. Mereu
numele ajungeau înaintea mea.
Acum că-s bătrân, știu că
eroarea mea pornea de la
recunoașterea hărților. Obosite
monumente înalță ochii.
Dați foc atlaselor,
strig băncilor din parc; și treceți
dincolo de cenotafe,
fluturând un stindard fără steme
de-a curmezișul străzii, dincolo
de colț
într-o nouă țară fără geografii
cu-o scânteietoare plajă de săgeți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează