Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.
Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftai amărâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile și
Toamna, din cornu-i, sună, sună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează