Din jos vântul aduce nori melancolici
și-i mână spre piscuri rocioase;
furtuna tună în pădurea înegrită
și fulgeră în râpele goale...
iar sus pe cea mai înaltă culme
strălucește cerul senin ca înainte.
Ah! Eu însumi pe drumurile vieții:
uneori furtuni mi-au acoperit capul
vântul mă împinge spre prăpăstii,
iar fulgerele luminează funestul întuneric;
iar mai sus - cerul se luminează...
dar trebuie să zbor dincolo de nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează