O ploaie să sfarme asfalturile,
așteptăm o ploaie să ne răzbune -
peste noapte, pe străzi, să ţâşnească iarba închisă
şi noi să alergăm prin ea, dând de vulpi, strecurate, nebune.
Să-nmugurească uşile, să sloboadă lăstari:
dimineaţa, oamenii să deschidă-nfrunzită fereastra -
miraţi, fericiţi, buimăciţi să iasă în stradă...
am scris, mai demult, versuri lungi despre asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează