că-n satu lui a fost
cioban la un boier, - și iacă,
rămas-a omu prost!
De patru luni e în cazarmă,
și n-a-nvățat, nătângu,
nici cum să meargă, când sergentu
comandă: „dreptu... stângu...”
Dar lui nu-i pasă! - Îl usucă
un dor nebun de-o fată.
Frumoasă, vere!... știi, cu ochii
s-o sorbi, bat-o s-o bată!...
Și cum nu poate să-i trimită
o slovă de la el,
soldatul Ion e trist, săracu,
nu râde mai de fel.
Când întâlnește-un om din satu-i
îl roagă blând: „mă, frate,
să spui Ileanei... că sunt bine,
și... multă sănătate!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează