Io,
Pătru Opincă,
plugar fără plug,
ciurdar fără-o vită,
îmi duc viața năcăjită,
fără strâmbătăți și vicleșug
și brusul de mucedă pită
mi-l plătesc cu sânge din belșug…
o vorbă a mea-i ca o mie...
am slujit cu cinste și-omenie
satului
și împăratului...
de sărac ce-s toți câinii mă latră
și seara când pe uliți trec domol,
nu mă așteaptă la nici un podmol
fete mari cu țâțe ca de piatră
sapa mea mușcă, rupe adânc
dar nu-mi aduce nici doară cât mânc...
la secere
nime nu se ia cu mine la’ntrecere...
coasă ca a mea în țara toată nu e...
sprintenă trece prin ierburi ca de cue...
Io,
Pătru Opincă,
ce’ntre-atâtea moșii n’am doar o șirincă
înfrunt strâmbele legi și năpasta
și-n răsmerița ce’n mine crește
sudui vârtos, mocănește
și scuip pe toată rânduiala asta...
Pictura “Țăran bătrân” de Aurel Băeșu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează