cu-arcuşu-n mâini, prin somnul florilor curgând
scoteau din cupa tăinuită a-mbolnăvitelor viole
suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfinţita zi a-ntâiului sărut
și visul crud din suflet mi-a păscut
sorbind din plin balsamul tristeţilor păgâne,
ce fără de regrete în veci de veci rămâne,
În inima din care un suflet a cules
un vis. Şi rătăcind cu ochii în eres,
deodată-mi apăruşi în faţă pe strada largă şi pustie
zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veşnicie.
Da, am ştiut; erai aceeaşi zână
care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
ninsoarea albelor buchete de stele mari şi parfumate.
suspine de cristale prelinse pe-azurul micilor corole.
Era sfinţita zi a-ntâiului sărut
și visul crud din suflet mi-a păscut
sorbind din plin balsamul tristeţilor păgâne,
ce fără de regrete în veci de veci rămâne,
În inima din care un suflet a cules
un vis. Şi rătăcind cu ochii în eres,
deodată-mi apăruşi în faţă pe strada largă şi pustie
zvârlind prin umbrele-nserării înfiorări de veşnicie.
Da, am ştiut; erai aceeaşi zână
care-n copilărie mi-erai în somn stăpână.
Atunci din mâna-ntredeschisă cerneai pe visele-mi curate
ninsoarea albelor buchete de stele mari şi parfumate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează