O duioşie dulce mă supune
cu farmece din vremi de-odinioară
și inima începe să mă doară
de câte glasul amintirii-mi spune.
Dar toate le alin ca prin minune
când ochii-mi între file se coboară,
că-n voi, dragi cărţi, e veşnic primăvară
și nesecat izvor de-nţelepciune.
Revino dar cu dor melancolie,
am iar scrisori în plicuri parfumate,
putem veghea de-acum în dragă voie,
Căci vreau în mohorâta mea chilie,
să fiu între volumele-adorate,
un nou, un mistic Robinson Crusoe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează