Când am pornit, știam doar că-i departe
și-i tare greu de-ajuns unde voiam;
dar unde-i acel unde nu știam
căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.
Pe drumuri lungi și vechi, bătătorite
de-atâția mulți porniți ‘naintea mea,
am colindat călăuzit de-o stea -
icoana unei lumi întrezărite,
Dar într-o zi o fată - bat-o focul -
mi-a-ntors din cale pasul obosit...
- unde-aș fi fost de nu m-aș fi oprit
și nu mi-aș fi vândut ei tot norocul?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează