Deodată, prăbușit de oboseală, Sisif
se înmulți, micșorându-se în nenumărare.
Două aripi de oameni turtiți,
lipiți unul de altul
și în micșorare
împodobiră trupul lui Sisif,
căzut de oboseală între oglinzi.
A te naște este o condamnare la moarte.
După felul păcatului și pedeapsa:
unii oameni, alții păsări, alții pietre.
Condamnat la moarte prin închisoarea copacului.
Condamnat la moarte prin închisoarea crocodilului.
Condamnat la moarte prin închisoarea ierbii.
Și totuși, îmi spuse Sisif
e o coerență aceasta,
balansândă între nimic și nimic.
A nu fi, chiar și această absență
poate fi pedepsită la viață
și ca atare, condamnată la moarte,
adică la a nu fi.
A nu fi, este condamnat prin a fi,
la a nu fi.
Și totuși, îmi spuse Sisif
aceasta este o coerență.
Ce deșertăciune și ce inutilitate, vederea.
Ea contemplă numai ceea ce este condamnat la moarte.
Cuvântul ne-ar salva, poate, dar,
el e dumnezeu, și
de la începuturi nu se mai întruchipează
în făpturile cele vii.
Gustul morții l-a scuipat dumnezeu de pe limba sa
în făptura vieții.
Acum el e scârbit de toate acestea și
în cu totul totului altei părți
dincolo, de departe,
compune coerența a treia și
dincolo de orice
el compune coerența a patra.
Totuși, îmi spuse Sisif,
tu nu crezi că e cam rău alcătuit trupul Omului?
Ochii lipiți de creier,
ca două sexe ale creierului, impudice
și neacoperite,
gura, ce caută ea acolo sus?
Locul gurii e geamăn cu
cu locul de jos al lepădării
de murdărie.
Organul sămânței ar trebui să fie
geamăn cu organul cuvântului,
iar nu pe acolo
pe unde-ți zvârli apa murdară din tine,
pe acolo să-ți zvârli și sămânța,
iar nu pe acolo pe unde azvârli în tine
bucăți de animale moarte
și bucăți de plante moarte,
exact cu acel loc dințos
tocmai cu acela,
să rostești taina cuvântului, -
Da, îmi zise Sisif,
alcătuirea e rea.
Firești și simple,
cuvintele rostite de noi
naște-vor în alte coerențe
mai bune trupuri vorbitoare
în alcătuirea lor.
Da, mi-a zis,
e poate de aceea
întârzierea și îndepărtarea lui
de negândit de departe,
legând de cuvântul nostru
a doua coerență
și de cuvântul ei
pe a treia
și de cuvântul ei
pe a patra, și…
Sisif se ridică dintre oglinzi,
ieși dintre ele, și
uitându-se înapoi spre mine
îmi făcu un semn scurt
să intru între oglinzi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează