Ovidiu a scris şi o operă în limba populaţiei locale, a geţilor, sciților care locuiau pe acele vremuri în Dobrogea (Sciția minor), care ne-ar di fost de mare folos astăzi, dar din păcate s-a pierdut...
Eu te salut, Tiberius, c-un gând şi c-o scrisoare,
uitate de speranţă la Pontul Euxin,
salut lumina Romei, ce pâlpâie şi moare
în ochii-aproape orbi de lacrimi şi de chin.
Sunt obosit, auguste, să-ţi tot cer îndurare,
rănile din genunchi-mi, ajuns-au pân-la os,
indiferenţa Romei, da, încă mă mai doare,
dar Dacia mă-nvaţă acum, să mor frumos.
M-aţi alungat, laconic, pe-un urgisit tărâm,
(Bătrân sunt eu, sau iernile aici sunt prea lungi şi prea reci?)
În ţara oamenilor-lupi, mereu o să rămân,
un lup devin şi eu, însingurat, pe veci.
Spuneţi că geto-dacii-s needucaţi, barbari,
ciudaţi şi cruzi, şi-aruncă războinicii în suliţi,
dar de-aţi cunoaşte bine acest popor, măcar
pe sfert, aţi ştii că singuri vă minţiţi.
Ei nu au un Apollo, un Jupiter, un Marte,
la care să se-nchine pe rând, în ceasul greu
şi nu clădesc altare peste credinţe sparte,
Cel Bun şi Drept, Zamolxis, le este unic zeu,
dar pentru ei, credinţa-i piatră de temelie,
nu-şi aleg panteonul după vreun interes,
fericiţi îşi dau viaţa, Zamolxis îi învie
mai buni şi mai puternici, după ce i-a ales.
Tot mai visezi armate, să dea pe-aici o raită?
Pierdute-s prin hăţişuri neamuri întregi de sciţi!
N-au putut ei s-o prade, că Dacia-i o haită
şi dacii sunt ca lupii de bravi şi de uniţi.
Nu-ţi încerca, Tiberius, şansa cu daco-geţii,
pluteşte mai departe-n seninul tău Capri,
Dacia-i o cetate, Carpaţii-i sunt pereţii,
cei ce intrară-n dânsa, nu mai ieşiră vii.
...
Sunt exilat pe drept, sau sunt trimis iscoadă?
...sunt cam greu geto-dacii de prins, de încolţit...
că Dacia-i de aur, o ştie lumea toată,
s-o vândă, v-aşteptaţi, de la un surghiunit?
Pândeşti cu ochi de-acvilă, Tiberius, ţara lor,
vrei să-ţi măreşti imperiul, vrei să le fii destin,
aştepţi ultima veste...am scris-o-n limba lor,
vino şi ţi-o ia singur, din Pontul Euxin.
În imagine bustul împăratului roman Tiberius căruia nefericitul poet Ovidius scria scrisorile sale poemice cu speranța de a fi ajutat să se întoarcă la Roma din exil....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează