Dumnezeu e lumina,
tu ai fost cetatea și mângâierea.
Bucuriile s-au unit cu durerea
ca fluviul cu marea - cine le desparte?
Unde îmi este inima? O frunză subțire
mi-a prins Domnul în piept;
acum știu să ascult, să veghez, să aștept,
se zbate, despre toate îmi dă de știre.
Voi simți când vei fi aproape,
voi ști clipa când drumurile ni se încrucișează;
ne vom revedea întâi ca prin ceață
până când lumina ne va pătrunde sub pleoape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează