Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă,
pe drum, l-aceeași oră, se târâie un lanț de fier,
și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă -
azi iar mi-i frică... și cred, și sper...
O zi fără anotimp și ordine militară,
și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă,
însă produsele au început să dispară -
și mulți au plecat, și noapte se lasă.
Cu toții spun că bine le-a făcut
sau că un geniu se va naște -
iar studiul crește cu tactul tăcut...
o ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează