să spună ce ştiu toţi acei care ştiu,
ce veşti să avem, suntem oastea lui Iancu
la Ţebea, la Ţebea, eroul e viu.
Eroul ne cheamă, ne cheamă la Ţebea
al nostru frumos, pătimit crăişor,
aici ne rugăm pentru Iancu, la Ţebea,
roș, galben, albastru - altar tricolor.
Popor românesc, nu uita niciodată
că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi,
la tine acasă cât faci ochii roată
de dragul eroilor veşnic să arzi.
La Ţebea foşnesc româneşte gorunii
și-ntreg calendarul se-aude pe drum
și clopote fierb untdelemnul furtunii
la Ţebea, la Ţebea, la Ţebea acum.
Şi nu e român omul care în viaţă
o dată măcar, într-un ceas minunat,
pe sine privindu-se parcă în faţă
lui Iancu Avram nu i s-a închinat.
Tu, Iancule sfânt, ne-ai purtat idealul
la Ţebea venim, fiii tăi te cinstesc,
lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul,
trăiască întregul popor românesc.
În imagine tabloul “Crăișorului” realizat în 1849 de artistul Barbu Iscovescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează