„Poetul este singura ființă care-și poartă inima în afară de sine". (Lucian Blaga)
10 sept. 2020
Jale Basarabeană - Vasile Posteucă
Românie, Românie
ce-ai lăsat Rușii să vie,
să ne ducă-n pribegie?
Că vin nesfârșită brumă
și norocul ni-l sugrumă,
sugruma-i-ar foc și ciumă...
Stema scumpă de domnie
e și ea în pribegie.
Țara-i jale și urgie...
Lanțul gleznele ne strânge,
plânge tot Românul, plânge,
Nistrul duce numai sânge...
Pârcălabii și hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
că i-au turburat dușmanii...
Și în goana lor nebună
se înalță-n scări și sună
jale grea din corn de lună...
Scoală-ți Țară, voevozii,
că păgânii-s mulți ca bozii
și ne latră ca zăvozii...
Cheamă-ți codrule, voinicii
că ne-neacă veneticii,
căpcăunii, bolșevicii...
Tu Hotin, străbun Hotin,
ești azi singur și străin,
și păgânii vin si vin...
Voi stejari de la Tigheci
dați alarma pe poteci
că ne prăpădim pe veci...
Nistrule, să te ridici,
Căpitan peste voinici,
să-i strivim pe venetici...
Furtunos să ieși din maluri,
peste șesuri, peste dealuri
și să-i îngropăm sub valuri...
Să le dăm pământ sub glie
tuturor ce-or să mai vie,
Românie, Românie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează