Se urcă Basarabia pe cruce
și cuie pentru ea se pregătesc
și primăvara jertfe noi aduce
și plânge iarăşi neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
mereu în casă moare cineva
și n-are ţara dreptul să respire
și nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfârșitul pământul,
vin triburi, să ne ia pământ şi fraţi
și-n faţa lor abia rostim cuvântul
și, prin tăcere, suntem vinovaţi.
Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertită zi,
se urcă Basarabia pe cruce
și nu ştim învierea când va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează