El la serată se-arătase,
în cercu-nchis, fermecător.
Clipeau luminile nefaste
și ochii-i se roteau de zor.
Dansează vesel noaptea toată,
lângă pereți în cercul lor.
Și-n zori se arătă-n fereastră
prietenul nevorbitor.
Cu ochii lui ca de felină
privea - nestrămutat, străin
cum după alba Colombină
fugea zglobitul Arlechin.
Iar sub icoanele din sală,
în gloata ce se nvârtea
rotindu-și ochii cu sfială,
Pierrot cel înșelat plângea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează