Sub stele trece apa
cu lacrima de-o samă,
mi-e dor de-a ta privire,
mi-e dor de tine, mamă.
Măicuţa mea: grădină
cu flori, cu nuci şi mere,
a ochilor lumină,
văzduhul gurii mele!
Măicuţo, tu: vecie,
nemuritoare carte
de dor şi omenie
și cântec fără moarte!
Vânt hulpav pom cuprinde
și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
mi-e dor de tine, mamă.
Tot cască leul iernii
cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
mi-e dor de tine, mamă.
O stea mi-atinge faţa
ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
mi-e dor de tine, mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează