Portice lungi prin care spun anticii
că noaptea se plimba cu molcom pas
Caligula nebun visând suplicii,
din voi nici o fărîmă n-a rămas.
Cine-a cioplit acele chipuri stranii
pe insula pierdută şi pustie
din fundu-ndepărtatei Oceanii
și le-a adus în braţe, cine ştie?
Tu, monstru al fierbintelui Egipt,
sfinx cu sprânceana încruntată,
în ce papirus, în ce manuscript,
se află taina ta nedezlegată?
Dar ce să dezlegăm? Doar totul piere
în timpul fără sens, fără-ncheiere.
Ajunşi în lună n-am găsit decât
un plat pustiu, sărac, steril, urât.
O să ajungem oare şi la stele,
cu gândul să descoperim în ele
secretul universului şi-al vieţii?
Da-n stele nu ajung decât poeţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează