Septemvrie I
În zare cine-nscrie al berzelor triunghi?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi?
Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
când una ne sosește și cealaltă revine.
Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.
Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
când stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.
Septemvrie II
O foaie se desprinde din crâng și calendar:
de-un an o așteptase septemvrie ca dar.
Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.
Colorile învie pe, oastea frunzăturii,
dând farmecu-nfloririi declinului naturii.
Și tremurând în vântul ce-o smulge și-o ridică,
o pasăre de aur e frunza cea mai mică.
Septemvrie III
Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.
Am întâlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vânător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.
Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.
Azi n-a lăsat poștașul ziarele din târg;
dar mere poleite ca-n basmele-s în pârg.
Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă;
au început de-o vreme și zilele să scadă.
La lampă, și când ziua cu totul s-o urmări,
voi reciti Pasteluri de V. Alecsandri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează