Vântul șuieră prin hornuri,
ploaia bate prin ferești,
tu, șăzând închis în casă,
de urât înnebunești.
Și te prinde dor de moarte,
pe când faci filosofii,
cugetând la ale vieții
ticăloase mârșăvii.
Dar mișel, ori leneș poate,
îndoielnic tot rămâi,
mai citești, mai caști, faci versuri
și sfârșitul ți-l amâi.
Și șăzând închis în casă
de urât înnebunești. -
vântul șuieră prin hornuri,
ploaia bate prin ferești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează