Pământul e aici sau spun povești.
Dar ce-i cu el? L-a încărunțit zăpada.
Aici sunt toate. Însă tu lipsești.
E noaptea pentru beznă, becul - să se vadă.
Aici sunt eu - ca un umil răspuns
la judecata ta cu dragostea și ura.
Aici e vocea ta. Cum a ajuns
doar Domnul știe sau, mă rog, natura.
E luna sus și ne veghează mut,
prin crăpătura ușii căutând curajul...
să intre în odaie i-am cerut
pe fruntea ei trudit să-ți odihnești obrazul.
1963
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează