Indiferent al câtelea din rând,
unul sub altul coborând, sub cruce,
parcă acelaşi cui v-a prins, urlând,
a braţelor simbolică răscruce.
Eşti totuşi cel care atingi pământul,
din serie, tu, ultimul Cristos.
Pe buza ta mai stăruie Cuvântul
și ai putea să urci spre cer, pe jos.
A dus-o!, auzi lumea. Nu-nţelegi
de ai trăit destul sau ai cărat
o barcă peste vârful Ararat
când mările-s demult doar smârcuri seci.
Te miri că lanţul este ne-ntrerupt,
și că veriga prinsă-i de verigă,
ca muntele hrănit de o ferigă
lumina-ntregii stirpe tu ai supt.
Şi stai înduioşat de o mireasmă,
păzind de fulger o catapeteasmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează