Mă uit la tine, draga mea femeie
și mi se face-n grabă dor de tine.
Când intri-abia-n odaia
de zi și de lumină…
Îngerul meu nu mai știe cui vorbește;
mie sau ție.
El râde-necat de această
încurcătură măiastră!
Mâna mea cântă prin aer
un cântec nou despre mâna ta.
Ochiul meu se închide zâmbind.
Știe ce vei visa.
Pasul meu e mai sigur de când
umbli tu-n locul meu pe pământ.
A plouat pe mare cu flori din rai
am tresărit. Am plâns. Tu dormeai…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează