Bade Ioane, m-aș gândi să-ți fac
un cântec nou, de ți-ar mai fi pe plac.
Dă-ți de la buze buciumul deoparte,
că sună prea departe.
Eu ți-aș cânta muțește, cu slove ca de carte...
cum ți-ar plăcea ca ghiersul să mai fie?
De bărbăție și de vitejie?
Bărbat ai fost, o spune
Pământul tău, muncit și-n rugăciune.
Că ți-ai purtat prin veacuri, greu, povara.
Mărturisesc ogoarele și țara
clădită-n suferință și răbdare.
I-ai dat și sânge, și sudoare.
Când ceasul dezrobirii ți-a sunat,
și sânge și sudori le-ai înviat.
Ți-ai deșteptat și morții, și cu toții
v-ați dovedit măreți și strănepoții.
Să-ți fac un cântec? Vorbele-mi sunt goale
și nu au frumusețea din căntecele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează