Cerul si-a deschis soborul
Lerui, Doamne, Ler.
au pornit cu plugușorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
și de giuvaier,
toți luceferii colindă
Lerui, Doamne, Ler.
Vântul suflă cu lumină
Lerui, Doamne, Ler.
În buhai de lună plină
legănat în ger.
Patru heruvimi cu gluga
albă de oier
sub ferești colinde-ndrugă,
Lerui, Doamne, Ler.
N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le-mpartă,
Lerui, Doamne, Ler.
Și-n Florar de roade grele,
Lerui, Doamne, Ler.
Va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer?
Numai tu aștepți în tindă,
Lerui, Doamne, Ler.
Suflete ce n-ai colindă
și nu știi Prier.
Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea și pentru tine,
Lerui, Doamne, Ler.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează